marți, 27 aprilie 2010

Stop!..si bucurati-va!


Statia metro L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.
Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach, timp de 45 de minute.
In timpul acesta, aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,
majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute, un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde,
apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu:
Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie, fara sa se opreasca.
6 minute:
Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute:
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului, dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist,
dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul acesta se repeta cu mai multi copii,
iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute:
Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.
Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora:
El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii.
El a interpretat cateva din cele mai dificile piese
scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane.
Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston.
Valoarea medie a biletelor $100.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat
de catre Washington Post, ca un experiment social
asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.


Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, suntem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?


O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata
pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata,
oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?

luni, 5 aprilie 2010

Astazi eu sunt fericit

Astazi accept fericire. Dale Carnegie, in cartea sa "Lasa grijile, incepe sa traiesti", pune in evidenta un program de a lui Sibyl F.Partridge. Ei bine, urmand acest program, vom accepta sa luptam pentru fericire.

ASTAZI

1.Astazi voi fi fericit. Aceasta presupune ca spusele lui Abraham Lincoln sunt adevarate: "cei mai putini oameni sunt tot atat de fericiti pe cat isi propun sa fie". Fericirie vine dinauntru; nu tine de exterior.
2.Astazi voi incerca sa ma adaptez la ceea ce este si nu voi incerca sa adaptez totul la propriile mele dorinte.
3.Astazi ma voi ingriji de trupul meu. Voi face exercitii fizice, ii voi da atentie, il voi hrani nu voi abuza de el si nu-l voi neglija, ca sa fie o masinarie perfecta aflata in slujba mea.
4.Astazi voi incerca sa imi fortific mintea. Voi invata ceva folositor. Nu voi fi un tandav. Voi citi ceva care pretinde efort, gindire si concentrare.
5.Astazi imi voi exersa sufletul in trei feluri: voi face un bine cuiva, fara a face caz de asta. Voi face cel putin doua lucruri pe care nu vreau sa le fac, asa cum sugereaza William James, doar ca exercitiu.
6.Astazi voi agreabil. Voi arata cat mai bine, ma voi imbraca asa cum se cuvine, voi vorbi fara sa ridic tonul, ma voi purta curtenitor, voi fi darnic cu laudele, nu voi critica deloc, nu voi cauta nimanui defecte si nu voi incerca sa schimb sau sa imbunatatesc pe nimeni.
7.Astazi voi incerca sa traiesc deplin aceasta zi, nu sa ma apuc sa imi rezlv toate problemele vietii. In douasprezece ore pot face lucruri care altfel m-ar inspaimanta daca ar trebui sa le continui toata viata.
8.Astazi voi avea un program. Voi scrie ceea ce am de facut in fiecare ora. Poate ca nu il voi urma exact, dar il voi avea. Voi elimina doua calamitati, graba si nehotararea.
9.Astazi imi voi rezerva o intreaga jumatate de ora doa pentru mine, si ma voi relaxa. In aceasta jumatate de ora ma voi gandi la Dumnezeu, pentru a capata o perspectiva ceva mai larga asupra vietii mele.
10.Astazi nu ma voi teme, indeosebi nu-mi va fi teama sa fiu fericit, sa ma bucur de ce este frumos, sa iubesc si sa cred ca aceia pe care ii iubesc ma iubesc.

Fa doar o schimbare, si incearca o zi acest program.
DOAR ASTAZI.