Muzeul prieteniei

Pășesc printre norii voluptoși ce-mi învăluie ființa, înconjurând-o și legând-o cu funia prieteniei. Dar totuși e greu, totul e confuz în jurul meu...Nu mă joc, nu simt nevoia să mă joc...dar oare eram prins într-un joc al sorții?, așa părea la început iar amintirile mă înconjoară ca niște fragmente de iluzii ce mă lovesc neâncetat. Dar nu mă doare. Trec zeci de mii de clipe, și constat că nu sunt singur...e cineva langa mine. Sunt prietenii...dar au dispărut?, acum jucăria care ne lega prietenia prin funia dragostei sa spart în mii de cioburi. Privesc și constat că prietenia e în inima mea, și iată-mă din nou singur...oare sunt cu adevărat singur sau e doar o iluzie?, orcum...ce mai contează...refuz să cred că mai e cineva cu mine și rămân doar cu ideea că am rămas doar cu praful prieteniei adunat în punga nădejdii, dar...îmi continui viața, cu sau fără acest mic gând al nădejdii. Oare prietenia e doar o piesă neânsemnată al muzeului prieteniei? Și simt căci timpul zboară și nu mai înțeleg rostul prieteniei, căci ea apare în viața mea, doar pentru a profita de mine și pentru a-mi parfuma viața doar cu momentele cele mai jenante din viața. Sensurile prieteniei mi se par prea profunde, prea abstracte ca să le pot descifra, deși părea aât de simplă viața mea împreuna cu prietenii, micul meu joc...dar nuh!!...e un labirint întortochiat, cu coridoare alambicate, unde te poți rătăci ușor și să-ți pierzi prietenii cu care ai parcurs până aici traseul...dar...nuh!...Cred că am gasit o lumina a prieteniei, o lumină ce-mi dezvăluie calea prieteniei presărate cu cristale strălucitoare dar și cu flori moarte presarate în labirintul prieteniei. Multele experiențe câștigate nu mai sunt decât un lanț plin de vise frânte, doar iluzii frânte și așteptări ce nu se mai termină, nu mai e un prezent continuu al ploilor cu prieteni falși...acum realizez că în viața mea pot apărea și adevărații prietenii, aceștia sunt presărați în suflet și unii rămân chiar pe veci prieteni. Ceea ce vizitezi tu în muzeul prieteniei: labirintul prietenie și multe alte forme de prietenie care sunt tatuate în mintea ta și care nu le poți uita, nu rămâm doar experiențe...

Contrast dintre durere si realitate

Acelasi zambet fals il regasesti pe aceasi fata afecata de atatea lacrimi. Ai trecut doar printr’o simpla dezamagire si deja lumea se prabuseste in jurul tau. Nu poti vedea nimic bun,pentru ca esti prea coplesit de atata durere. Durere provocata de ce? De oameni care te dezamagesc,de lucrurile care nu iti ies asa cum ai vrut tu. Durere.! Stai si iti inchizi sufletul,iti ascunzi zambetul cat mai adanc, privesti lumea dintr’o perspectiva idolenta,doar pentru ca te doare.Durere? Daca ceea ce simti tu e “tortura” psihica si fizica.. Intreaba mama a carui copil este bolnav,care nu vede,nu merge,nu vorbeste. Nu’l vede facand primii pasi,nu’l poate auzi cum ii spune pentru prima oara “ mama” .. Asta cum se poate numi ?Cum se poate numi soarta celui care nu are o locuinta,o familie,nu are parte de Dragoste? Batranii,care ajung la batranete sa fie defaimati doar pentru ca au imbatranit si numai sunt in stare de nimic, toti ii resping si de nicaieri nu le mai vine o mana de ajutor ? Ei de ce durere mai au parte? .. Isus care a stat in 2 cuie,suferind pentru tine,tu,care azi te plangi ca ai o viata mizerabila,tu care nu mai vrei sa traiesti,iti plangi tot timpul de mila . El care a fost dispretuit,batjocorit,scuipat pentru tine ! Pentru Tine. Ce durere avea El in inima Lui,cand cei pentru care se jertfeau,doar radeau si isi bateau joc de El .. Ce durere are El acuma,cand ti’a oferit totul si tu oarecum “renegi” totul ? Nu merita sa te afunzi intr’o lume in care crezi ca numai este cale de iesire,pentru ca la capat e o mana care te asteapta. E mana Celui care stie cel mai bine ce e durerea.. Daca vei stii sa infrunti realitate,sa vezi ca ceea ce simti tu nici macar nu e mica parte din “tortura vietii tale” ,vei regasi zambetul care iti lipsea atat de mult.. Toate lucrurile,bune sau rele,fac parte din viata, durerea e inevitabila,dar trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe, Cu Cel ce stie definitia concreta a dragostei neconditionate,dar mai ales a durerii . ! by altfel